Iarna, copilăria noastră

-Știi cu cine semeni?

Cu adultul care

Văzând zăpezica,

Zâmbet nu mai are!

 

Scutură-ți codița,

Și fii bucuroasă!

Chiar nu vezi cât e

Iarna e frumoasă?

 

An de an zăpada,

Strop de bucurie,

Ne-ntoarce pe toți

In copilărie.

 

Hai, te rog,  zâmbește

Și fericit fii:

Zăpada ne face

Pe noi toți, copii!

 

1,2,3

-Dragi copii, voi știți deja

Că-i ușor a număra?

 

 

Să vedem ce-avem aici!

-Una, două…trei pisici!

 

 

-Mai departe…câți căței

Ne privesc? -Unu, doi, trei!

 

 

-Perfect! Și ce-am observat?

-Că fetițe-am numărat

 

 

„Una, două”. Băieței:

“Unu, doi”. La fel e trei!

 

 

-Mi-nu-nat! Sincer pot spune

Că numărați… de minune!

 

 

Joi, desenată

Am să desenez o zi.

Astăzi, joi. Și ea va fi

Cu mult soare. O câmpie

Verde, pe care să fie

 

Flori- zâmbete colorate.

Buburuze mici, punctate-

Gânduri cu drag și cu bine

Care pleacă de la mine.

 

Știu, e iarnă, vrei a spune.

Dar o zi cu lucruri bune

Are anotimpul ei:

O poți colora cum vrei!

 

 

Ce-o fi oare?

-Miroși bine, ai parfum?

-Nicidecum!

 

-Ochii-s mari…mă vezi pe mine?

-Foarte bine!

 

-Mâini crenguțe…om să fii?

-Hi, hi hi!

 

-Nu ești om, dar semeni tare!

Ce ești oare?

 

-Poate-s om…dar carne n-am,

Ci… -Zăpadă, tam-tam-tam!

 

Om de zăpadă tu ești!

-Da! Iar, tu…greu mai ghicești!