Pana neagră

 

 

Intr-o zi, în cuibul găinuşei Coco a ieşit din ou primul puişor.

-Tu eşti Pichi! spuse Coco, emoţionată.

Apoi ouăle s-au spart unul după altul, şi pui minunaţi au umplut cuibul.

***

Pichi era nespus de frumos. Avea ochişorii mari, rotunzi, picioruşe subţiri ca două beţişoare şi era îmbrăcat tot cu puf galben. Mama lui, dar şi ceilalţi frăţiori, îl iubeau nespus: era un pui bun, darnic, jucăuş, mereu glumeţ şi zâmbitor.

Insă, într-o zi, în puful lui a apărut un punct mic, negru. Era o pană.

-Vai, ce repede ai crescut! a zis mama sa, văzându-l. Vei avea penele negre, ca şi tatăl tău! Sau va fi doar o pană neagră, ca un mărţişor printre penele frumos colorate?

Insă puiul Pichi nu era atât de fericit…Şi nu pentru că ar fi semănat cu tatăl său, că asta ar fi fost minunat, ci pentru că simţea că pana neagră îl schimba în rău. Pana neagră nu era un mărţişor! De când apăruse ea Pichi devenise mai trist, mai morocănos, începuse să fie egoist, să nu se mai gândească la cei din jurul lui, să nu mai preţuiască prietenia.

A putut ascunde asta câteva zile, însă cu cât timpul trecea şi pana devenea mai mare, cu atât Pichi era mai răutăcios. Şi cei din jurul lui au simţit asta. Ba chiar, buni prieteni de-ai lui, începuseră să-l ocolească, pentru că Pichi avea pentru ei doar cuvinte urâte.

-Ai observat că fiul nostru, Pichi, s-a schimbat foarte mult? îl întrebă, într-o seară, găinuşa Coco pe bunul cocoş Negruţ.

-Da, am observant. Şi am discutat cu el, dar…nu am găsit niciun răspuns.

-Ceva se întâmplă! E tot timpul singur, pentru că nimeni nu mai vrea să se joace cu el! Şi, cred că de supărare, într-o dimineata l-am văzut că se uita în oglindă şi încerca să îşi smulgă penele. Trăgea cu putere de pana neagră…

-Pana neagră? spuse cocoşul Negruţ, mirat. Are o pană neagră? Asta este problema…

Chiar atunci, în camera lor intră Pichi:

-Ştiu că nu e bună, ea mă face aşa rău, însă nu pot scapă de pană, orice aş face! zise el.

-O să te ajutăm noi, doar suntem o familie! răspunseră Coco şi Negruţ într-un glas.

Şi, fără a mai aştepta, îl aşezară pe Pichi pe canapea şi, cu ciocurile, traseră cât putură de tare de pana neagră. Insă aceasta nici nu se mişcă.

-Trebuie să încercăm altceva, spuse Negruţ. Şi am o idee! Adu-mi nişte vopsea albă şi o pensulă!

Intr-o clipă Coco fugi în dormitorul cu jucării, luă acuarelele şi pensula lui Pichi şi pana fu colorată în alb.

-Am terminat, pana este alba! Cum te simţi, e mai bine?

-Nu. E la fel! răspunse Pichi, trist.

Coco vru să îl ia în braţe, însă Pichi fugi spre camera sa.

Dar, chiar când să se aşeze în pat, găsi o rădăcină de copac pe plăpumioară- era cadoul pe care i-l dăruise, demult, prietena sa, răţuşca:

– Mama, adu repede culorile! Ştiu care este soluţia: pana nu trebuie colorată, pentru că rădăcina rămâne la fel. Pana trebuie hrănită cu o culoare: am să pun câteva picături de culoare chiar la rădăcina ei, să vedem ce se întâmplă!

Negruţ luă acuarelele şi se apropie de Pichi:

-Lasă-mă pe mine, suntem o familie!

De cum a pus prima picătură de culoare la rădăcina penei negre, Pichi a început să zâmbească.

-Am reuşit, spuse el, bucuros. Mulţumesc, prietenă răţuşcă!

***

In curtea de păsări puii au găsit o minge mica, roşie.

-Hai, Pichi, mai repede! se aude puiul de gâscă, Gagu.

-Pichi, aici, repede! spune răţuşca Machi.

-Pichi, sari cât poţi de sus! Bravo- goool! ţipă, de bucurie, bibilica Bulinuţa. Am câştigat! Ce echipă bună suntem, prietene Pichi, nu-i aşa?

-Am câştigat toţi, răspunse Pichi uitându-se cu drag spre răţuşca Machi, am câştigat tocmai pentru că suntem prieteni!

***

De la fereastra casei lor, Coco şi Negruţ se uitau, fericiţi, la jocul cu mingea:

-Ce frumos se joacă şi ce fericiţi sunt! spuse Coco, strângându-l de o mânuţă pe Negruţ. Fericiţi, ca şi noi!…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *