Prietenie de seară

 

Este frig. În căsuţa ei, buburuza Gina stă şi tremură. “Uff, dacă aş fi avut o uşiţă la căsuţă, cred că m-aş fi simţit mult mai bine! Aşa…frigul intră nestingherit la mine! O să îngheţ până mâine dimineaţă! zise ea, cu glas stins.

 

Chiar atunci, pe lângă căsuţa buburuzei a trecut veveriţa Tina. A auzit cuvintele buburuzei şi s-a întristat.

-Mică buburuză, am eu o idee ca să te scap de frig! zise Tina, cu voce blândă. Pentru că aici, lângă căsuţa ta, este loc destul, am să dorm la uşa casei tale în seara asta şi am să folosesc a mea codiţa să astup gaura prin care intră vântul. Aşa, tu vei putea dormi liniştită în pătuţul tău.

Buburuza zâmbi, fericită:

-Şi ţie nu o să îţi fie frig acolo, afară?

-Nu, că eu am blăniţă care-mi ţine de cald. O să fiu bine, stai fără grijă!

Buburuza se duse la veveriţă, o îmbrăţişă cu drag şi apoi fugi în pătuţul său. Insă, chiar dacă avea o plăpumioară pufoasă, tot simţea frigul. Aşa că, adormită pe jumătate, se dădu jos din pătuţ şi merse lângă veveriţă, în codiţa căreia se cuibări.

-Acum e mult mai bine! spuse buburuza Gina. Apoi adormi imediat.

-Şi pentru mine e mai bine! răspunse veveriţa Tina.

 

***

 

Seară de iarnă. Pe zăpada, o veveriţă micuţă mergea repede spre căsuţa ei. Din când în când îşi verifica, grijulie, codiţa, ca şi când acolo ar fi purtat o comoară pe care nu trebuia să o piardă…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *