Ouăle de ciocolată, speranță și bucurie

-Bună dimineaţa! spuse, veselă, mama băieţelului. Cum ai dormit, bine?

-Da, răspunse micuţul, morocănos. Am dormit bine!

-Şi atunci de ce eşti trist?

-Pentru că mâine este Paştele…şi…

-Mami, dar ţi-am spus că Paştele aduce bucurie în suflete, nu tristeţe! De Paşte se întâmplă minuni!

-Tu, mami, mereu zici asta! Însă cine poate face o minune să ne aducă ouă colorate în dulăpior, ca şi eu să pot ciocni cu prietenii mei? Spune-mi, mami, cine? Că noi nu avem nici găini, nici bănuţi, iar văcuţele noastre nu fac ouă!

Fără a mai spune altceva, copilul se dădu jos din pat şi merse să îşi spele mânuţele, faţa şi dinţişorii.

Mama lui îl urmă:

-Îţi aduci aminte cum a înmulţit Iisus cele 5 pâini şi cei doi peşti ai băieţelului? Că au mâncat mulţi oameni, peste 5000!

-Aceea a fost o minune, mami! Şi Iisus era pe Pământ! Acum Iisus este sus, în cer! răspunse băiatul, clătindu-şi mânuţele.

-Nu, iubitul meu, Iisus este în sufletele noastre! Şi ai să vezi că el va face o minune pentru noi- ai încredere!

Fără a mai spune altceva, mama copilaşuui se duse în bucătărie. Până la prânz nu ieşi de acolo.

***

-Mi-e foame! spuse băieţelul intrând în casă.

Toată dimineaţa fusese în grădină, la joacă.

-Hm, am cam obosit! Ce ai pregătit, mami?

Dar nu aşteptă răspunsul- băieţelul deschise uşile dulăpiorului de mâncare.

-Mami, o minune! strigă el cât putu de tare. A apărut o farfurie cu ouă colorate! O minune, mami, mă auzi?

Mama îl privea cu dragoste din pragul bucătăriei.

-Aşa este, mami, o minune…! răspunse ea, încet.

-Pot să pun mâna pe ele? întrebă copilul, emoţionat.

-Da, dar cu mare grijă, că sunt ouă speciale, magice! Mâine vei avea cu ce să ciocneşti, dragul meu!

Băieţelul luă ou după ou, îl privi, îl mângâie cu drag şi îl puse la loc, pe farfurie.

***

Toţi copiii erau fericiţi. Mânuţele, buzunarele şi coşuleţele de Paşte erau pline cu ouă- mici şi mari, roşii sau altfel colorate, sparte sau întregi.

-Cine vrea să dea cioc cu mine? întrebă copilul, fericit că şi el avea ouă de Paşte.

Dar nimeni nu îi răspunse.

-Am ouă speciale, ouă magice- vrea cineva să ciocnească?

Auzind, Maria se apropie de el:

-Eu vreau! Hrisos a înviat!

Băieţelul ţinu cu grijă oul în mânuţe:

-Adevărat a înviat! şopti el.

-Incă un ou câştigat! ţipă Maria, fericită. Am cel mai puternic ou de Paşte!

Insă, când vru să pună în coşuleţ oul băiatului, pe mânuţele ei curseră câteva picături de ciocolată.

Repede, Maria desfăcu hârtiuţa-cojiţă şi descoperi că băieţelul folosise ou de ciocolată.

-Ouă de ciocolată? zise Maria, tare.

Copiii auziră.

-Ouă de ciocolată! Ouă de ciocolată! spuseră toţi, cu bucurie.

Cât ai clipi băieţelul, fu înconjurat de mulţi băieţei şi de multe fetiţe:

-Vreau şi eu să ciocnim!

-Ba e rândul meu, eu ciocnesc acum cu oul de ciocolată!

-Eu, eu, eu!

***

Băieţelul ajunse acasă-mânuţele, buzunarele şi coşul de ouă erau goale. Dar el era mai fericit ca niciodată!

-Cum a fost, dragul mamei?

-A fost…a fost o minune de zi! Mulţumesc, mami! Mulţumesc, Doamne-Doamne, pentru minunea pe care ai făcut-o pentru mine! Hristos a înviat!

-Adevărat a înviat! şopti mama.

Dar copilul nu o mai auzi- adormise deja, zâmbind.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *