Copiilor mei, de Paște

Copil iubit,

Suflet al sufletului meu,

De Paște îmi doresc

Să-ți dăruiesc

O poveste ce trebuie pusă

Mai presus de toate poveștile.

 

 

Este povestea lui Iisus,

Cel ce pentru noi, oamenii,

Pe cruce s-a pus,

Astfel cerând iertare

Tatălui Ceresc, lui Dumnezeu, pe care

Oamenii l-au înfuriat:

Pentru că au mințit, pentru că au furat

Și s-au lovit, și s-au certat.

 

 

Copil iubit,

Suflet al sufletului meu,

Cel ce simți că mai presus de tot

E Dumnezeu,

Te rog, nicicând nu uita

Că Paștele are povestea sa.

Și, dincolo de vitrine

De ouă pline,

Vezi Iubirea divină,

Crede-n Lumină

Și mulțumește-I ne-ncetat

Lui Iisus, care penru noi

S-a răstignit, a murit și-a-nviat!

O echipă minunată!

Dimineață. Razele de soare intră cu încredere pe fereastra căsuței lui Iepu Rilă. Dar nu îl deranjează, pentru că Iepu s-a trezit de ceva timp. Ar mai fi dormit- știți, desigur, iepurașii sunt tare somnoroși!- dar gândul că s-a întâmplat ceva cu Cot Găinușa nu i-a dat pace. De 3 zile nu a mai primit de la ea nicio veste!

Astfel că iepurașul nostru și-a pus repede o hăinuță pe el- diminețile, primăvara, nu sunt chiar călduroase!- și a pornit repede spre cotețul prietenașei sale.

-Cioc, cioc! Sunt eu, Iepu Rilă! Mă auzi! Ești acasă? Ești bine?

Nu răspunse nimeni.

“O fi prea dimineață? Poate mai doarme?” se întrebă micuțul nostru.

-COT! se auzi tare, în timp ce ușa se deschise, lovindu-se de perete.

Te-am speriat?

Era, desigur, năzdrăvana de găinușa. Nu mai așteptă răspunsul- îl trase pe Iepu de lăbuță, în casă, și-i dădu un pahar de apă.

-Acum ești mai bine? Hi hi hi! Știu că te sperii, dar ești atât de haios când îți cad urechile pe spate, încât…nu mă pot abține! Hai, cot, cot, gata! E totul în regulă! Și Cot Găinușa îi dădu un pupic lui Iepu.

-Acum sunt bine! De fapt, nici nu m-am speriat chair atât de tare, zise micuțul nostru, roșind.

-Știu, știu! Spune-mi ce s-a întâmplat! E cam devreme pentru tine…și pentru mine…

-Nu am mai primit de la tine nicio veste! Nu știam dacă mai vrei să fim o echipă…dacă…

-Cot, cot, cot! râse găinușa. Știi bine că îmi respect mereu cuvântul dat! In plus…tu ești cel mai bun prieten al meu! Și, prin urmare, cel mai bun partener!

-Atunci?…

-Atunci…vino să vezi cu ochii tăi! spuse năzdrăvana, trăgându-l pe Iepu în camera alăturată. Ochii închiși, ochii deschiși…cot-cot! Surpriză! 100! De-asta nu am dat niciun semn, am vrut să îți fac o surpriză!

Iepu privi fericit spre cutiuțele care umpleau camera, toate pline cu ouă.

-Oau, 100! Asta…asta da surpriză! Cot Găinușă, ești minunată! Copiii or să fie atât de fericiți! O să le pun…

-Stop, îl întrerupse găinușa. Până să le pui prin iarbă trebuie să le colorăm, să le decorăm…Avem atâta treabă de făcut!

-Ai dreptate! Trebuie să mă mobilizez! Voi merge la vulpiță, ea are mereu culori. Apoi trec pe la căsuța veverițelor, ele au tot felul de lucruri pentru decorat.

-Intre timp eu pregătesc masa de lucru!

-Perfect! Sunt…fe-ri-cit! Ești minunată, Cot Găinușă! spuse Iepu, luând-o în brațe și rotind-o de câteva ori.

-Știu, știu! zâmbi năzdrăvana. Acum fugi, avem treabă! Doar nu vrei să ne prindă Paștele nepregătiți!

-Am plecat! Pe curând!

-Pe curând, partenerule! spuse Cot Găinușa zâmbind.

Apoi, fără a fi auzită, șopti: Te iubesc mult!

 

Ce este iubirea?

-Mami, ce este iubirea?

O-ntrebă pe mama sa

Adrian, un băieţel

Care doar 3 ani avea.

 

-Iubirea e ca un ceas

Care astfel te trezeşte:

“Azi să ierţi orice greşală,

A greşi e omeneşte!”

 

Iubirea e ca o floare

Care, prin al ei parfum

Îţi spune: “Pe zi ce trece

Trebuie să fii mai bun!”

 

Iubirea este cadoul

Pe care-l primim de sus,

Şi pe care Doamne-Doamne

La noi în suflet l-a pus.

Somn de primăvară

 

Două pisicuţe

Vor să doarmă afară:

-Nu cred că e frig,

Doar e primăvară!

 

-Dacă eşti pisică

Poţi dormi oriunde,

Că a ta blăniţă

De frig te ascunde!

 

Bună dimineaţa!

 

Bună dimineaţa!

Gata, m-am trezit!

Pentru o nouă zi

Eu sunt pregătit!

 

Imi spăl bine faţa:

Nasul, ochişorii,

Fruntea şi bărbiţa,

Apoi obrăjorii.

 

Şi pe dinţişori

Eu îi îngrijesc:

Ii perii cu drag,

Pentru că-i iubesc!

Toniţă şi mâncărica

Puiul de gândac Toniţă

A luat o linguriţă

Şi a pus o piatră-n ea-

Spune că-i mâncarea sa!

 

-Te rog, n-o băga-n guriţă!

Ii spune o veveriţă.

De la ea te va durea

Foarte tare burtica!

 

-Dar mi-e foame! Ce pot face

Daca iarba nu îmi place?

-Aşteaptă, că îţi voi da

Puţin din aluna mea!

 

Şi, dacă îţi place tare,

Am o bucată mai mare-

De vrei, o vom împărţi,

C-aşa fac prietenii!