Musca și vântul cel bun

Pe o pânză de păianjen

O muscă s-a prins în zbor:

-Vântule, te rog din suflet

Să îmi vii în ajutor!

 

-Vâj, vâj, vâj! răspunde vântul,

Să știi că te-am auzit!

Și-a suflat atât de tare

Că pânza s-a găurit.

 

-Mulțumesc! îi spune musca.

Acum pot să te opresc?

Altfel… mă duci prea departe

Și o să mă rătăcesc!

Bebe Maria

In pătuţul ei, Maria

Gângureşte: “Doamne-Doamne,

Tu ai pus aşa iubire

In sufletul unei mame?

 

Desigur, şi tatăl meu

Mă iubeşte tot la fel-

Tu ai pus multă iubire

Şi la el în sufleţel?

 

Iar mami şi tatăl meu

Se iubesc nespus de tare-

Doamne-Doamne, tu le-ai pus

Iubirea în inimioare?”

La mulţi ani, Maria-Alexia!

-Tati, te rog să îmi dai

Cadoul pe care-l ai!

-Dar de ce trebuie-aşa?

-Pentru că e ziua mea!

 

-Şi, spune-mi, ce-ai vrea să fie?

-O frumoasă jucărie!

Dar de ce mă-ntrebi pe mine?

Tu ştii asta foarte bine!

 

-Vino-aici să-ţi dăruiesc

Cadoul. Şi te iubesc!

Să ştii, eşti minunea mea,

Maria-Alexia!

Copilul, de Paşte

-Doamne, vine Paştele

Şi aş vrea să fiu mai bun.

Ce ar trebui să fac,

Ce ar trebui să spun?

 

-Zi de zi, micuţul Meu,

Tu să spui o rugăciune.

Sufleţelul e mai bun

Când stă aproape de Mine!

 

Şi să nu uiţi de iubire,

Că ea naşte bunătate:

Să presari mereu iubire

Pe ce faci, ce spui- pe toate!