Desenul Biancăi

Bianca are-n mânuţe

O culoare şi ar vrea

Pe o foaie de hârtie

Să deseneze ceva.

 

Fac un cerc şi două puncte,

Nasul, apoi o guriţă.

Mami, eu te-am desenat-

Doamne, cât eşti de drăguţă!

 

Inc-un cerculeţ-făţucă,

Şi pe el pun părul scurt.

Tati, cât eşti de frumos-

Să ştii că te iubesc mult!

 

Hm! Dar cine mai lipseşte

Din tabloul minunat?

Eu! Doi ochi, năsuc, guriţă…

Ce frumos am desenat!

Bebe Maria

In pătuţul ei, Maria

Gângureşte: “Doamne-Doamne,

Tu ai pus aşa iubire

In sufletul unei mame?

 

Desigur, şi tatăl meu

Mă iubeşte tot la fel-

Tu ai pus multă iubire

Şi la el în sufleţel?

 

Iar mami şi tatăl meu

Se iubesc nespus de tare-

Doamne-Doamne, tu le-ai pus

Iubirea în inimioare?”