Legenda mărțișorului

Soarele a coborât

Pe pământ, schimbat în fată.

Un zmeu l-a prins și l-a-nchis

In castelul său, îndată.

 

Plante și vețuitoare

Fără soare, s-au mâhnit.

Un tânăr frumos și brav

Imediat, ce s-a gândit?

 

Să îl salveze pe soare.

Și un an el a umblat,

Până a găsit castelul.

Bravul tânăr l-a chemat

 

Pe zmeu, la o luptă dreaptă.

Greu, zmeul a fost învins,

Soarele eliberat.

Dar…omul rămas întins

 

In castel, n-a reușit

Săracul, a fi salvat.

Zăpada din jurul lui

In roșu s-a preschimbat,

 

De la sângele pe care

Bravul tânăr l-a pierdut.

Dar când s-a topit zăpada

Ghiocei au apărut

 

Pe pământ, acolo unde

A fost lupta mare, grea.

Semn că au învins iubirea,

Binele, primăvara.

 

De atunci purtăm un șnur

Roșu cu alb, să ne fie-

Pentru c-au învins curajul,

Primăvara- mărturie.