Copiilor mei, de Paște

Copil iubit,

Suflet al sufletului meu,

De Paște îmi doresc

Să-ți dăruiesc

O poveste ce trebuie pusă

Mai presus de toate poveștile.

 

 

Este povestea lui Iisus,

Cel ce pentru noi, oamenii,

Pe cruce s-a pus,

Astfel cerând iertare

Tatălui Ceresc, lui Dumnezeu, pe care

Oamenii l-au înfuriat:

Pentru că au mințit, pentru că au furat

Și s-au lovit, și s-au certat.

 

 

Copil iubit,

Suflet al sufletului meu,

Cel ce simți că mai presus de tot

E Dumnezeu,

Te rog, nicicând nu uita

Că Paștele are povestea sa.

Și, dincolo de vitrine

De ouă pline,

Vezi Iubirea divină,

Crede-n Lumină

Și mulțumește-I ne-ncetat

Lui Iisus, care penru noi

S-a răstignit, a murit și-a-nviat!

O echipă minunată!

Dimineață. Razele de soare intră cu încredere pe fereastra căsuței lui Iepu Rilă. Dar nu îl deranjează, pentru că Iepu s-a trezit de ceva timp. Ar mai fi dormit- știți, desigur, iepurașii sunt tare somnoroși!- dar gândul că s-a întâmplat ceva cu Cot Găinușa nu i-a dat pace. De 3 zile nu a mai primit de la ea nicio veste!

Astfel că iepurașul nostru și-a pus repede o hăinuță pe el- diminețile, primăvara, nu sunt chiar călduroase!- și a pornit repede spre cotețul prietenașei sale.

-Cioc, cioc! Sunt eu, Iepu Rilă! Mă auzi! Ești acasă? Ești bine?

Nu răspunse nimeni.

“O fi prea dimineață? Poate mai doarme?” se întrebă micuțul nostru.

-COT! se auzi tare, în timp ce ușa se deschise, lovindu-se de perete.

Te-am speriat?

Era, desigur, năzdrăvana de găinușa. Nu mai așteptă răspunsul- îl trase pe Iepu de lăbuță, în casă, și-i dădu un pahar de apă.

-Acum ești mai bine? Hi hi hi! Știu că te sperii, dar ești atât de haios când îți cad urechile pe spate, încât…nu mă pot abține! Hai, cot, cot, gata! E totul în regulă! Și Cot Găinușa îi dădu un pupic lui Iepu.

-Acum sunt bine! De fapt, nici nu m-am speriat chair atât de tare, zise micuțul nostru, roșind.

-Știu, știu! Spune-mi ce s-a întâmplat! E cam devreme pentru tine…și pentru mine…

-Nu am mai primit de la tine nicio veste! Nu știam dacă mai vrei să fim o echipă…dacă…

-Cot, cot, cot! râse găinușa. Știi bine că îmi respect mereu cuvântul dat! In plus…tu ești cel mai bun prieten al meu! Și, prin urmare, cel mai bun partener!

-Atunci?…

-Atunci…vino să vezi cu ochii tăi! spuse năzdrăvana, trăgându-l pe Iepu în camera alăturată. Ochii închiși, ochii deschiși…cot-cot! Surpriză! 100! De-asta nu am dat niciun semn, am vrut să îți fac o surpriză!

Iepu privi fericit spre cutiuțele care umpleau camera, toate pline cu ouă.

-Oau, 100! Asta…asta da surpriză! Cot Găinușă, ești minunată! Copiii or să fie atât de fericiți! O să le pun…

-Stop, îl întrerupse găinușa. Până să le pui prin iarbă trebuie să le colorăm, să le decorăm…Avem atâta treabă de făcut!

-Ai dreptate! Trebuie să mă mobilizez! Voi merge la vulpiță, ea are mereu culori. Apoi trec pe la căsuța veverițelor, ele au tot felul de lucruri pentru decorat.

-Intre timp eu pregătesc masa de lucru!

-Perfect! Sunt…fe-ri-cit! Ești minunată, Cot Găinușă! spuse Iepu, luând-o în brațe și rotind-o de câteva ori.

-Știu, știu! zâmbi năzdrăvana. Acum fugi, avem treabă! Doar nu vrei să ne prindă Paștele nepregătiți!

-Am plecat! Pe curând!

-Pe curând, partenerule! spuse Cot Găinușa zâmbind.

Apoi, fără a fi auzită, șopti: Te iubesc mult!

 

Ouăle de ciocolată, speranță și bucurie

-Bună dimineaţa! spuse, veselă, mama băieţelului. Cum ai dormit, bine?

-Da, răspunse micuţul, morocănos. Am dormit bine!

-Şi atunci de ce eşti trist?

-Pentru că mâine este Paştele…şi…

-Mami, dar ţi-am spus că Paştele aduce bucurie în suflete, nu tristeţe! De Paşte se întâmplă minuni!

-Tu, mami, mereu zici asta! Însă cine poate face o minune să ne aducă ouă colorate în dulăpior, ca şi eu să pot ciocni cu prietenii mei? Spune-mi, mami, cine? Că noi nu avem nici găini, nici bănuţi, iar văcuţele noastre nu fac ouă!

Fără a mai spune altceva, copilul se dădu jos din pat şi merse să îşi spele mânuţele, faţa şi dinţişorii.

Mama lui îl urmă:

-Îţi aduci aminte cum a înmulţit Iisus cele 5 pâini şi cei doi peşti ai băieţelului? Că au mâncat mulţi oameni, peste 5000!

-Aceea a fost o minune, mami! Şi Iisus era pe Pământ! Acum Iisus este sus, în cer! răspunse băiatul, clătindu-şi mânuţele.

-Nu, iubitul meu, Iisus este în sufletele noastre! Şi ai să vezi că el va face o minune pentru noi- ai încredere!

Fără a mai spune altceva, mama copilaşuui se duse în bucătărie. Până la prânz nu ieşi de acolo.

***

-Mi-e foame! spuse băieţelul intrând în casă.

Toată dimineaţa fusese în grădină, la joacă.

-Hm, am cam obosit! Ce ai pregătit, mami?

Dar nu aşteptă răspunsul- băieţelul deschise uşile dulăpiorului de mâncare.

-Mami, o minune! strigă el cât putu de tare. A apărut o farfurie cu ouă colorate! O minune, mami, mă auzi?

Mama îl privea cu dragoste din pragul bucătăriei.

-Aşa este, mami, o minune…! răspunse ea, încet.

-Pot să pun mâna pe ele? întrebă copilul, emoţionat.

-Da, dar cu mare grijă, că sunt ouă speciale, magice! Mâine vei avea cu ce să ciocneşti, dragul meu!

Băieţelul luă ou după ou, îl privi, îl mângâie cu drag şi îl puse la loc, pe farfurie.

***

Toţi copiii erau fericiţi. Mânuţele, buzunarele şi coşuleţele de Paşte erau pline cu ouă- mici şi mari, roşii sau altfel colorate, sparte sau întregi.

-Cine vrea să dea cioc cu mine? întrebă copilul, fericit că şi el avea ouă de Paşte.

Dar nimeni nu îi răspunse.

-Am ouă speciale, ouă magice- vrea cineva să ciocnească?

Auzind, Maria se apropie de el:

-Eu vreau! Hrisos a înviat!

Băieţelul ţinu cu grijă oul în mânuţe:

-Adevărat a înviat! şopti el.

-Incă un ou câştigat! ţipă Maria, fericită. Am cel mai puternic ou de Paşte!

Insă, când vru să pună în coşuleţ oul băiatului, pe mânuţele ei curseră câteva picături de ciocolată.

Repede, Maria desfăcu hârtiuţa-cojiţă şi descoperi că băieţelul folosise ou de ciocolată.

-Ouă de ciocolată? zise Maria, tare.

Copiii auziră.

-Ouă de ciocolată! Ouă de ciocolată! spuseră toţi, cu bucurie.

Cât ai clipi băieţelul, fu înconjurat de mulţi băieţei şi de multe fetiţe:

-Vreau şi eu să ciocnim!

-Ba e rândul meu, eu ciocnesc acum cu oul de ciocolată!

-Eu, eu, eu!

***

Băieţelul ajunse acasă-mânuţele, buzunarele şi coşul de ouă erau goale. Dar el era mai fericit ca niciodată!

-Cum a fost, dragul mamei?

-A fost…a fost o minune de zi! Mulţumesc, mami! Mulţumesc, Doamne-Doamne, pentru minunea pe care ai făcut-o pentru mine! Hristos a înviat!

-Adevărat a înviat! şopti mama.

Dar copilul nu o mai auzi- adormise deja, zâmbind.