Copilul, de Paşte

-Doamne, vine Paştele

Şi aş vrea să fiu mai bun.

Ce ar trebui să fac,

Ce ar trebui să spun?

 

-Zi de zi, micuţul Meu,

Tu să spui o rugăciune.

Sufleţelul e mai bun

Când stă aproape de Mine!

 

Şi să nu uiţi de iubire,

Că ea naşte bunătate:

Să presari mereu iubire

Pe ce faci, ce spui- pe toate!

 

Rugăciunea

 

Un copil stă în genunchi,
Cu mânuţele-mpreună:
“Doamne, vreau să-ţi mulţumesc
Pentru că eşti lângă mine!

 

Sănătate şi iubire
În familia mea ai pus
Şi sunt foarte fericit!
Asta-i tot ce am de spus…”

Doamne, mă întreb…

Doamne, mă întreb

Câte suflețele

Acum n-au mâncare,

Câte dintre ele

 

Ingheață, că n-au

Nici foc, nici lumină?

Nici o vorbă bună

De unde să vină?

 

Te rog, astă seară,

Și mâine, și-apoi,

Gândul bun, căldura

Ce vin de la noi-

 

Cei care prin gând

Incearcă s-aline-

Dă-le lor! Tu, Doamne,

Fă să fie bine!